Sari la conținut

Mihail Dragomirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihail Dragomirescu
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Plătărești, România Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLaura Dragomirescu[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
istoric literar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București
Profesor pentruIon Trivale  Modificați la Wikidata
Limbilimba română
limba franceză  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române

Mihail Dragomirescu (n. 22 martie 1868, Plătărești, Călărași – d. 25 noiembrie 1942, București) a fost un estetician, teoretician și critic literar român.

Urmează studiile liceale la Liceul „Gh. Lazăr” și la Colegiul „Sf. Sava” din București. Între anii 1889-1892 este student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care o absolvă cu o teză despre Relațiunea dintre premisele și ultimele concluziuni ale filosofiei lui Herbert Spencer. Devine discipolul lui Titu Maiorescu, de care se desparte ulterior.

În 1895 este numit conferențiar de estetică la Universitatea din București, iar în 1906 profesor titular la catedra de literatură română a Facultății de Litere și Filosofie din București. Organizează Seminarul de Literatură, transformat în Institutul de Literatură.

A condus revistele „Convorbiri critice”, „Ritmul vremii”, „Falanga”, în paginile cărora a combătut, de pe pozițiile criticii raționaliste, atât sămănătorismul, cât și simbolismul și modernismul. Adept al esteticii integraliste, el considera capodopera drept o specie, înglobând în mod rigid arta în sfera științei.

A fost proprietarul și directorul revistei Gazeta municipală[4].

  • Critica „științifică” și Eminescu, 1895, ed. a II-a, 1906, ed. a III-a, 1925
  • Critica dramatică, 1904, reeditare, 1996
  • Teoria poeziei, 1906, ediție revăzută (Poezia română), 1915
  • Știința literaturii, 1926
  • La science de la littérature, vol. I-III, Paris, 1928-1929, vol. IV, 1938
  • Critică - directive literare, vol. I, 1927, vol. II, 1928
  • Integralismul (dialoguri filosofice), 1929
  • Sămănătorism, poporanism, criticism, 1934
  • Scrieri critice și estetice, ediție îngrijită, cu note și comentarii de Z. Ornea și Gh. Stroia, 1969
  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Mihail Dragomirescu, Opća i nacionalna enciklopedija 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Un italian la București
  • Zigu Ornea, Trei esteticieni: Mihail Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu, București, EPL, 1968
  • Titu Popescu, Mihail Dragomirescu, estetician, București, Minerva, 1973
  • Al. Tudorică, Mihail Dragomirescu, teoretician al literaturii, București, Minerva, 1981
  • Leonida Maniu, Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu, București, Minerva, 1983
  • Adrian Tudurachi, Destinul precar al ideilor literare: despre instabilitatea valorilor în opera lui Mihail Dragomirescu, Cluj, Limes, 2006

Legături externe

[modificare | modificare sursă]